Lucrarea investighează relaţiile de putere între domni şi mitropoliţii Moldovei în sec. XVI-XVII. Ea urmăreşte, prin studii aprofundate de caz, cariera a cinci mari mitropoliţi ai Moldovei (Teofan I, Gheorghe II, Gheorghe Movilă, Anastasie Crimca, Sava II Balaci) şi relaţiile politice în care se găseau cu domnii vremii (Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Ieremia Movilă, Mihai Viteazul, Radu Mihnea, Constantin Duca). Punctul central al analizei este felul în care-şi părăseau scaunul Mitropoliţii Moldovei, în relaţia cu puterea domnească, şi obiceiurile şi practicile politice şi ecleziastice care însoţeau acest gest.