Minerva Tutovan, dușman de temut al răufăcătorilor, unul dintre cele mai reușite personaje ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu, reintră în acțiune!

O rețea de falsificatori de diplome de inginer nu pare o afacere foarte periculoasă – până când trei persoane care apelează la aceste servicii sunt ucise în chip misterios.

Creierul întregii operațiuni dirijează totul prin telefon și pare să fie mereu cu un pas înaintea Minervei Tutovan.

O pasionantă poveste despre spionaj și contraspionaj, plasată în Bucureștiul anilor ’70.

„Ori laie, ori bălaie există doar la coafor. În viață, lucrurile sunt policrome…“
Rodica Ojog-Brașoveanu

„Aruncă o privire întâmplătoare în vitrina unei cofetării. Mormane de dulciuri în culcușuri de staniol, cu panglici savant învolte, cutii de bomboane cu festoane de hârtie dantelată, intime ca un fragment de jupon. Înregistrări abstracte, absurde, care nu se înscriau în circuitul stării sale de spirit. Se miră că le percepe, ca și cum orice imagine străină de ceea ce avea să i se întâmple era fără noimă, nu putea, nu trebuia să existe.

Mergea izbindu‑se de trecători, de călătorii coborâți în stație. Oamenii se întorceau surprinși. Pierduse eschiva aceea reflexă a umerilor care evită obstacolele, care se scuză.

Traversă piața și, după câteva manevre, verificându‑și mereu spatele, ajunse în Calea Rahovei. O siluetă se desprinse din apropierea restaurantului Cluj și pentru o fracțiune de secundă Pascu îi întâlni ochii. Avu impresia absurdă că celălalt îl aștepta, că sesizează o umbră de recunoștință, un licăr particular al expresiei. Îi auzea pașii în spate și după câțiva metri avu certitudinea că este urmărit.“