Uneori extremele se atrag, dar de cele mai multe ori suntem guvernanți de un sentiment mai puternic decât rațiunea și ajungem la destinația finală în care distrugem o dragoste care ar putea înflori sub atingerea noastră.

Tindem să credem că totul poate fi „reparat”, dar toate aceste lucruri se întâmplă din cauza incapacității de a delimita gelozia de verosimilitate.

Și e păcat, pentru că atunci când iubești ai siguranța, încrederea și sinceritatea partenerului, formați un întreg pe care nimeni nu-l poate dizolva, două suflete captive în labirintul regăsirii încercate de impedimente, dar nimeni nu-ți poate răpi ceea ce ai. Dar atunci, de ce simți acea gelozie care te bântuie la fiecare pas?

„Dacă încerci să ţii pe cineva cu forţa lângă tine, atunci acest lucru se va întoarce împotriva ta.”

În noul roman semnat Adrian Niculescu, „Gelozia” se manifestă ca o boală care provoacă iluzii deșarte, care demască un amalgam de trăiri, trasează harta proiectată de sufletele rătăcite în ecoul surd al orgoliilor, spulberă totul în calea sa fără a ține cont de repercusiuni, chiar și ceea ce ai clădit în doi se poate nărui într-o secundă.

Și totul doar pentru că involuntar te lași condus de un instinct fals al închipuirilor. Când ești gelos, ești iresponsabil, te transformi într-o versiunea a ta îmbrățișată de mii de frici, devii martor la un adevărat masacru al autodistrugerii și conștientizezi în cele din urmă că, acțiunile tale afectează oamenii la care ții.

Ce faci când vrei să fii tu, dar gelozia e camuflată într-un coșmar care încearcă să preia controlul?

„Trebuie să îţi învingi lipsa de încredere, trebuie să ai curaj să privești gelozia în faţă și să dai cu ea de pământ.”