Ioana Sandu are darul imaginației creatoare, desfășoară o activitate de transformări simbolice ale determinărilor existențiale. Imaginația se eliberează, îmbogățește viața, urmând axele ideale, cu o facultate de a visa fecundă, într-un astru alb de cuvinte. (Angela Nache Mamier )

De astă dată, Ioana Sandu, pe care o știm atât de bine, de când a devenit limesiană cu acte în regulă, își descoperă dublul căruia îi încredințează cele mai ascunse taine, de parcă s-ar afla în penumbra confesionalului. E o fervoare și o urgență a mărturisirii, care forțează limitele limbajului, reia formulări rostite cu alte prilejuri, cu speranța că prestigiul lor va spori sensurile noilor contexte, inovează folosind, de pildă, ca titlu al unor poeme, primul vers, astfel încât se crează senzația unei rostiri față către față, totul într-un efort de limpezire a unui traiect existențial și poetic exemplar. (Mircea Petean)