Mare kalhoz. Ephemeride II

Vasile Stati, în prefața de la șugubățul său Dicționar moldovenescromânesc , se chinuie să demonstreze că limba vorbită de noi azi a fost opera moldovenilor, iar valahii au furato, precum fură cățeii ouăle de la cloșcă. Pe ardeleni ne scoate din ecuație, ca și cum nicicând nam fi existat. Precum în jocul „Dea hoții și vardiștii”! Adică minte infantilă, crudă, înainte să deprindă primele noțiuni în învățământul preșcolar. Se preface dumnealui să nu știe că limba română (de la Roma, dle Stati, de la părinții noștri, ai tuturor românilor!) este moștenită și că sa dezvoltat cu mici diferențieri pe regiuni istorice în graiuri, numite uneori chiar limbi, până a nu apare conștiința unității neamului. Parcă era moldovean cel care spunea că „toți de la Râm ne tragem”! Râm înseamnă Roma, dle Stati, nicidecum Moscova. Îmi cer iertare că lam inclus pe autor în rândul naivilor, al necunoscătorilor, al pruncilor încă nepricepuți. Așa ar fi dacă nu ar exista o vinovăție perversă, pe cât de lipsită de orice criteriu logic (nu îl mai numesc științific, pentru că este prea mult!), pe atât de obraznică și cu obiective politice bine conturate. ( a.m.)