În 1952, la încoronarea reginei Elisabeta a II-a, Winston Churchill spunea că vom asista cu siguranță la o a doua epocă elisabetană, la patru secole distanță. Alegând să fie încoronată cu numele ei de botez, acolo unde tatăl, unchiul, bunicul şi străbunicul folosiseră, ca monarhi, nume istorice, cu re-zonanță, tânăra regină s-a așezat într-o descendență nu mai puțin ilustră. De atunci încoace, cea de-a doua Elisabetă a depășit-o pe prima cu mult în longevitate și a egalat-o în fapte exemplare. Elisabeta I, ultimul vlăstar al controversatei dinastii Tudor, a avut, așa cum a spus chiar ea înaintea primei bătălii navale pentru Anglia, un trup firav de femeie, dar o inimă de rege, transformându-şi patria, dintr-o țară mică, la marginea Europei, în prima super-putere din istoria modernă.