E o fotografie format carte poștală. Asta se vede de la o poștă. Marca Gewert. Hârtie raster cu luciu slab, Halfmatt. Așa se spunea pe atunci. Asemenea hârtie s-a folosit după ce nemții au devenit stăpâni pe piața românească și până la terminarea războiului. Deci, aproximativ, între 1940 și 1945. S-a folosit un film ortocromatic, mai mult ca sigur Agfa; dacă te uiți bine, observi că buzele bărbatului sunt negre. Privind acum felul în care e îmbrăcat dumnealui, ai să vezi încă o dată că am dreptate. Omul e pieptănat cu cărare, părul, fixat cu briantină, după moda de atunci, pare o carapace. Pantofii sunt cu botul lat și talpa subțire, pantalonii – largi, cu manșetă, sacoul la un rând, cu umerii drepți, iar curelușa ceasului care se purta în buzunarul de la piept e fixată cu un breloc la butonul de la rever. Se purta la modă, berbantul, comentă fotograful. Apoi, uite și cravata cu nodul mare, iar pe genunchi – pălăria cu boruri late, tipice. Asta e o poză făcută cam în anii războiului, conchise. Dacă ar fi după mine, aș spune că e făcută înainte să înceapă războiul, cam prin ’41. Cui îi ardea să se mai îmbrace așa în timpul bombardamentelor? După război s-au dus dracului toate. Dacă ai fi ieșit așa pe stradă după ce-au venit ăștia, te condamnau la ocnă pe motiv că le aduci aminte de niște vremuri bune, continuă bărbatul, furios de astă dată. Ca să nu mai spun că tipul e tânăr. O fi fost trimis și el în tranșee să înghețe de frig și să viseze la șezlongul din grădină.