Lucrarea intitulata Procedeul punerii in abis si fenomenul de transfer la André Gide este o cercetare interdisciplinara in care autorul foloseste instrumente de lucru tipice pentru diferite ramuri ale comparatismului literar: iconologie, ekphrastica, hermeneutica literara, psihanaliza aplicata, pentru a studia conexiunea intre procedeul metaartistic recurent in literatura gideeana si fenomenul psihanalitic de transfer.
Recurenta pe intreg parcursul operei gideene, pe parcursul mai multor decenii, atat a procedeului metaartistic mentionat, cat si a temei descendentei, a bastardului, a libertatii individuale, a amoralismului, a actului gratuit, tradeaza o transformare subtila a exercitiului de creatie intr-un act de autocunoastere, prospectie, autoinventare, asa cum remarca Jean Delay si Dominique Fernandez, autori celebri in domeniul psihobiografiei.
Cartea se adreseaza, in principal, specialistilor, cercetatorilor din domeniul istoriei artei, literaturii comparate, dar si tuturor tinerilor, indiferent de programul de studii pe care il urmeaza, pentru care aplecarea catre disciplinele umaniste, curiozitatea pentru fenomenul artistic creeaza premisele „inventarii propriului viitor”, pentru a folosi formula lui Jean Starobinski, un critic devotat, cu foarte mare discretie, operei gideene.
