Cu fiecare nou volum de poezii, sensibila scriitoare Ana Maria Barbu devine tot mai rafinata si profunda, inclinata spre stari sufletesti ce ajung pana la meditatii asupra trecerii timpului si apropierii ineluctabile a sfarsitului vietii, a trecerii in eternitate, desi zvacnirile etniene ale vietii persista incapatanate. Noul volum, intitulat Apusuri si semne si aparut in conditii grafice exceptionale la Libris Editorial din Brasov, scris in mare parte in stilul dialogului interiorizant sau cu sinele, se bazeaza pe doua motive literare importante, pe doua contraforturi poetico-literare fascinante, toamna si

florile. - Iulian Catalui, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania

Aparitiile editoriale inteligent ritmate ale poetei Ana Maria Barbu nu denota graba; stringenta, da, a unei sensibilitati vii care se cere exprimata si careia ii sta bine in cuvinte incartuite. Si mai este ceva: cartea aceasta primavaratica este de acum un pas nu inspre opera, ci inauntrul ei. - Mircea Doreanu, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania

Fragment din volumul de poezii "Apusuri si semne" de Ana Maria Barbu:

"Ploaie de primavara

Ploaia bucura vazduhul,

Il binecuvanteaza in darnicia ei

Deschide portile grele ale norilor, cade

Continuu in ropote vii, atinge pamantul,

Fiintele dragi si pe ceilalti

Ii infrumuseteaza laolalta.

Pe toti ne bucura copilareste,

Cand ne contopim in apa vie,

Ca intr-o iubire adevarata.

Unii o privesc din fereastra si se gandesc la recolte.

Noi care o iubim cu iubire vinovata si nevinovata

Ne scufundam in ea ca intr-o sarbatoare,

Cereasca si visata imbratisare mereu chemata.

Cand se stinge ploaia se stinge ca o stea

De prea departe."