Așteptând inspirația/ Stau prăbușit peste foaia nerăbdătoare/ virgină ca o primăvară/ Poate, poate-mi va cădea/ printre gene o idee/ și se va naște astfel/ o frază genială./ Însă inspirația s-a ascuns în umbră/ Și-și râde-n sine de mine/ Îi vad ochii tulburi/ cum strălucesc a nepăsare./ Iar în spatele meu este un cimitir/ al ideilor moarte din fașă/ și mă tot rog să învie, dar în zadar/ Gorganul de foi creste.../ În curând voi trece si eu/ fiind uitat ca o melodie veche.../