Față de ediÈ›ia precedentă, al cărei tiraj se apropie de 7 000 de exemplare, în noua ediÅ£ie a volumului EÈ™ti ceea ce trăieÈ™ti, care îl are drept autor pe părintele arhidiacon Sorin Mihalache, sunt de regăsit suplimentări È™i actualizări ale informaÈ›iei. Cuprinsul de acolo cunoaÈ™te aici îmbogățiri È™i nuanțări, date fiind referinÈ›ele ample È™i bine aÈ™ezate în arhitectura textului. Despre acea primă tipărire, de pus cu deosebire în lumină este faptul că a cunoscut o traducere în limba italiană. EdiÈ›ii în limbile engleză È™i franceză sunt în pregătire, în scurt răstimp urmând să stea la dispoziÈ›ia cititorilor.

În paginile volumului sunt aduse împreună cele mai noi cunoÈ™tinÈ›e dobândite în câmpul neuroÈ™tiinÈ›elor cu vechi reflecÈ›ii îmbrăcate în cuvinte filocalice. Astfel, o idee centrală este aceea a nemărginitului nostru potenÈ›ial de înnoire, de prefacere a propriei fiinÈ›e. Este o latență relevată de cercetarea È™tiinÈ›ifică actuală È™i valorificată plenar în strădaniile de înduhovnicire ale PărinÈ›ilor filocalici, care urmăresc transfigurarea propriilor vieÈ›i, prin eliberarea de patimi.

Aptitudinea aceasta aparte, a transformării vieÈ›ii, este descrisă de un concept în preajma căruia se edifică mare parte din consideraÈ›iile cărÈ›ii È™i care traduce titlul; este vorba de plasticitate. Faptul ce îÈ™i găseÈ™te expresie în acest concept este acela că orice experiență pe care un om o trăieÈ™te parcurgându-È™i viaÈ›a îl modelează lăuntric. Și aceasta, până în profunzimi aproape de neînchipuit, însemnând până la nivel intracelular sau molecular. Ceea ce cheamă luarea-aminte la fiecare gând, cuvânt sau gest, după cum È™i asumarea unei răspunderi pentru toate. Un gând filocalic care poate fi invocat în acest sens e de regăsit la Avva Dorotei. Acesta propune învinovățirea de sine pentru toate drept cheie pentru dobândirea liniÈ™tirii: „[…] cauza oricărei tulburări este, dacă vom căuta cu de-amănuntul, faptul de a nu ne învinovăți pe noi înÈ™ine […]; din cauza aceasta nu aflăm niciodată odihnă. […] Noi aÈ™teptăm să ne odihnim, sau să È›inem peste tot calea cea dreaptă, nesuportând niciodată să ne învinovățim pe noi înÈ™ine. Cu adevărat, de ar agonisi omul mii de virtuÈ›i, dar de nu va È›ine calea aceasta, nu va înceta niciodată să supere È™i să fie supărat È™i va pierde toate ostenelile lui. […] Deci de se va cerceta cineva, cum am spus, pe sine cu frica lui Dumnezeu È™i-È™i va întreba cu de-amănuntul conÈ™tiinÈ›a sa, se va găsi fără îndoială vinovat pe sine.”

Societatea contemporană este adesea caracterizată cu expresia „societate de consum”, ceea ce sugerează superficialitatea ÅŸi înclinaÈ›ia spre cantitativ. În privinÅ£a aspectelor surprinse de această expresie, în zilele noastre sunt urmărite insistent produsele (mărfurile) destinate satisfacerii unor trebuinÅ£e tot mai sofisticate, ce Å£in de senzorial, de material, de imediat. Însă o astfel de preocupare, generalizată, poate afecta semnificativ dispoziÅ£ia omului pentru lucrarea duhovnicească, pentru rugăciune ÅŸi post, pentru ajutorarea aproapelui.

Pe de altă parte, explorarea ÅŸtiinÅ£ifică a continuat să scoată la iveală caracteristici remarcabile privind Universul ÅŸi viaÅ£a. În secolul trecut, decenii la rând, fizica, astrofizica ÅŸi cercetările referitoare la cosmologie au evidenÅ£iat caracteristici paradoxale ce privesc structurile ÅŸi interacÅ£iunile prezente în cosmos ÅŸi tainele lumii vii. Începutul secolului al XXI-lea ne-a arătat că acum cel mai amplu front de lucru al cercetării ÅŸtiinÅ£ifice vizează însăşi viaÅ£a omului, făptură înzestrată cu trup ÅŸi suflet. Astfel, preocupările interdisciplinare ÅŸi dialogul dintre filosofie, teologie ÅŸi ÅŸtiinţă, intensificat în secolul trecut mulÅ£umită rezultatelor cosmologiei, îÅŸi află continuare, în prezent, în noi deschideri ale medicinei ÅŸi neuroÅŸtiinÅ£elor, de data aceasta către teologia ÅŸi spiritualitatea creÅŸtină. În aceste ample domenii de activitate, sunt scoase la lumină, deopotrivă, date ce privesc legătura dintre starea sufletească ÅŸi sănătatea trupului, modul în care gândurile, emoÅ£iile ÅŸi experienÅ£ele afectează stările sufleteÅŸti ale persoanei, dar ÅŸi adâncimile ei tainice ÅŸi modalităţile concrete prin care practica vieÅ£ii spirituale ÅŸi credinÅ£a îi influenÅ£ează sănătatea ÅŸi viaÅ£a. În fine, Å£inând seama de legătura strânsă dintre experienÅ£ele concrete ale vieÅ£ii personale ÅŸi dispoziÅ£iile, convingerile ÅŸi acÅ£iunile noastre, cercetarea ÅŸtiinÅ£ifică, prin numeroase rezultate ale ei, oferă astăzi unele lămuriri ce vizează felul în care cultura, comportamentele ÅŸi obiÅŸnuinÅ£ele înrâuresc starea sănătăţii trupeÅŸti ÅŸi viaÅ£a sufletească.

Desigur, un aspect deosebit de semnificativ relativ la toate aceste teme noi de lucru, situate la confluenÅ£a spiritualităţii cu medicina ÅŸi ÅŸtiinÅ£ele comportamentale, îl reprezintă constatările cu valenÅ£e etice ÅŸi terapeutice, întrucât multe dintre concluziile cercetărilor aduse în discuÅ£ie privesc viaÅ£a lăuntrică ÅŸi relaÅ£ia cu semenii. În felul acesta, datele ÅŸtiinÅ£ifice ajung să formuleze indicaÅ£ii cu valoare morală sau terapeutică, pentru viaÅ£a persoanei ÅŸi a comunităţii, punctând ceea ce este dezirabil în gândurile ÅŸi acÅ£iunile omeneÅŸti.

În rândurile acestui nou volum ce poartă semnătura părintelui arhidiacon Adrian Sorin Mihalache, sunt de regăsit consideraÅ£ii de acest fel, care pun în lumină întâlnirea edificatoare dintre, pe de o parte, locurile ce ne fac cunoscută experienÅ£a sfinÅ£ilor părinÅ£i ÅŸi, pe de altă parte, datele recente din neuroÅŸtiinÅ£e. Departe de a fi de natură să dezmintă vechile învăţături ale teologiei ortodoxe, cele mai noi cuceriri ale ÅŸtiinÅ£ei tocmai le confirmă. Incluzând ÅŸi filosofia în ecuaÅ£ie, autorul notează: „[…] de-a lungul mai multor decenii ale secolului trecut, cercetarea ÅŸtiinÅ£ifică a înaintat semnificativ pe frontul lumii înconjurătoare. În baza acestui progres spectaculos, s-a formulat ideea – prezentă ÅŸi în abordările privitoare la dialogul dintre teologie ÅŸi ÅŸtiinţă – potrivit căreia fizica, prin datele ei remarcabile, a adus ÅŸtiinÅ£a mai aproape de filosofie.” (p. 16).

Cu deosebire despre neuroÅŸtiinÅ£e este vorba aici; iar din cercul lor, despre acel compartiment anume care vizează studiul alcătuirilor ÅŸi proceselor cerebrale. Motivul pentru aceasta e dat de faptul că, aÅŸa cum este enunÅ£at în volum, „[…] neuroÅŸtiinÅ£ele au devenit […] unul dintre avocaÅ£ii cei mai convingători ai vieÅ£ii spirituale, consolidând deschiderea ÅŸtiinÅ£ei faţă de filosofie ÅŸi teologie […]” (p. 17).

Învăţăturile anterior evocate, preceptele care întemeiază abordarea creÅŸtină a minÅ£ii ÅŸi a sensibilităţii omeneÅŸti, sunt, cum reiese din paginile acestei cărÅ£i, în relaÅ£ie de congruenţă cu descoperirile ÅŸi afirmaÅ£iile neuroÅŸtiinÅ£elor moderne. În acest punct, găsim o specificaÅ£ie notabilă: „În particular, o direcÅ£ie importantă […] o reprezintă explorarea neuroÅŸtiinÅ£ifică a practicilor spirituale, identificarea posibilelor influenÅ£e exercitate de acestea asupra cortexului ÅŸi asupra mecanismelor fiziologice. Aici pot fi incluse […] investigaÅ£ii care urmăresc amprentele cerebrale corespunzătoare diverselor experienÅ£e spirituale. Sunt în atenÅ£ie efectele unor activităţi specifice vieÅ£ii religioase (cum ar fi meditaÅ£ia, rugăciunea, diversele stări contemplative, participarea la ritualul religios sau compasiunea) asupra funcÅ£ionării creierului” (p. 22).

PrimeÅŸte astfel întărire gândul unităţii (ÅŸi unicităţii) adevărului privind întregul fiinţării omeneÅŸti. De asemenea, gândul coeziunii caracterizând ansamblul creaÅ£iei divine, coeziune de care cunoaÅŸterea omenească încearcă să se apropie ÅŸi care se răsfrânge în viaÅ£a obiÅŸnuită, curentă, a comunităţilor umane ÅŸi a fiecărei persoane în parte. „Cosmosul e organizat într-un mod corespunzător capacităţii noastre de cunoaÅŸtere. Cosmosul ÅŸi natura umană ca intim legată de cosmos sunt imprimate de o raÅ£ionalitate, iar omul – creatură a lui Dumnezeu – e dotat în plus cu o raÅ£iune capabilă de cunoaÅŸtere conÅŸtientă a raÅ£ionalităţii cosmosului ÅŸi a propriei sale naturi.”

O exemplară înfăţiÅŸare a coeziunii menÈ›ionate aflăm în prezentul volum. Åži, alături de acesta, încă un accent din cuprinsul lucrării e vrednic să fie reÅ£inut. Anume, acela pus pe necesitatea luării-aminte la mrejele sau tentaÅ£iile unor valori aparente, ale unor bunuri iluzorii. Timpurile (post)moderne sunt asaltate de astfel de himere, ce caută să năruiască temeiurile valorice ale umanităţii dintotdeauna. A răspunde afirmativ incitării, astăzi omniprezente, la grabnică satisfacere a oricărei trebuinÅ£e conduce, cu vremea, la statornicirea unei dispoziÅ£ii lăuntrice nocive.

Consolidată ca efect al căutării asidue a îndestulării nevoilor, amintita dispoziÅ£ie nocivă produce efecte ÅŸi la nivel cerebral. Este indusă o înclinaÅ£ie către a întrebuinÅ£a într-o cât mai mică măsură facultăţile cerebrale Å£inând de cunoaÅŸtere, de curiozitatea intelectuală (aceea care urmăreÅŸte pătrunderea cauzelor, a temeiurilor).

Astfel, notabila evoluÅ£ie a cercetărilor din domeniul neuroÅŸtiinÅ£elor constituie un aspect asupra căruia volumul de faţă atrage atenÅ£ia. Este vorba despre desfăşurări pe care autorul le consideră a fi ilustrative pentru o tot mai clar perceptibilă conturare a unei afinităţi între ÅŸtiinţă, în general, ÅŸi domenii precum teologia ÅŸi filosofia. Un alt aspect învederat aici, către a cărui tratare cititorul este anunÅ£at că au a se îndrepta multe dintre paginile ce urmează, priveÅŸte o calitate specială a neuroÅŸtiinÅ£elor. Anume, aceea de a confirma, cu mijlocirea unor date specifice, obÅ£inute prin procedee proprii lor, validitatea unor repere fundamentale ale vieÅ£ii spirituale.

Sunt evidenÈ›iate raporturile de apropiere dintre exteriorizarea unor valori preÈ›uite în creÈ™tinism È™i dobândirea de către om a unei condiÈ›ii prielnice, lăuntrice È™i trupeÈ™ti. Se arată, astfel, că studii cuprinzătoare ÅŸi amănunÅ£ite, întreprinse ÅŸi desfăşurate recent, au descoperit că faptul de a ne manifesta, în relaÅ£ie cu celălalt, compasiunea, empatia sau disponibilitatea pentru a acorda sprijin ne influenÅ£ează benefic sănătatea fizică, precum ÅŸi stările sufleteÈ™ti. E mai cu seamă cazul raporturilor din cadrul familiei. Mai specific, e de remarcat cu deosebire importanÅ£a ce-i revine afecÅ£iunii materne, în stadii timpurii ale vieÅ£ii copilului. Manifestarea iubirii din partea mamei produce asupra copilului nou-născut o înrâurire binefăcătoare, generând echilibru psihic ÅŸi fizic.

ȘtiinÅ£a modernă probează existenÅ£a unei corelaÅ£ii între intensitatea ÅŸi constanÅ£a trăirilor de ordin spiritual, pe de o parte, ÅŸi buna stare a sănătăţii, pe de altă parte. S-a dovedit astfel că o viaţă religioasă activă (definită de compasiune, dusă spre binele unei comunităţi, în solidaritate cu ceilalÅ£i) favorizează sănătatea. În plus, previne o plagă de care societatea actuală este profund marcată: solitudinea.

O astfel de viaţă, trăită sub imperiul unor coordonate spirituale, dezvoltă consecinÅ£e transformatoare benefice chiar în ce priveÅŸte structura ÅŸi funcÅ£iile creierului. O veche teză, abordată în cea de-a patra parte, admisă multă vreme în domeniul neuroÅŸtiinÅ£elor, acreditează ideea că, la un anume stadiu al vârstei adulte, legăturile dintre neuroni devin inflexibile, rigide. Este o eventualitate cu totul străină de viziunea pe care spiritualitatea creÅŸtină o propovăduieÅŸte, pe care realităţile duhovniceÅŸti o validează. Or, descoperiri ale medicinei zilelor noastre infirmă teza amintită. S-a dovedit că, indiferent de vârsta biologică, sistemul nervos e capabil de reorganizare, de înnoire. Omul e definit de libertate, persoana trece dincolo de imperative pe care natura sau cultura i le pun înainte. Urmând pilda Mântuitorului Iisus Hristos, a Dumnezeului-om, omul se poate apropia de dumnezeire, depăşind spectrul desfăşurărilor temporale exterioare, ca ÅŸi pe acela al morÅ£ii.

Se împlineÅŸte astfel pe sine, îÅŸi câÅŸtigă fericirea. În obÅ£inerea stării acesteia fericite, un rol considerabil e de recunoscut inteligenÅ£ei spirituale. Este cu neputinţă ca o viaţă să-ÅŸi atingă deplinătatea, să ajungă a fi întreagă, în absenÅ£a spiritualităţii. Iar o adevărată viaţă spirituală pretinde disponibilitate pentru jertfă ÅŸi trăire a iubirii de Dumnezeu ÅŸi de semeni, cu aÅŸezarea într-un plan secund a scopurilor relative la bunăstare.

Dobândirea de către om a unei condiÅ£ii lăuntrice care să fie cât mai apropiată desăvârÅŸirii este hotărâtoare ÅŸi pentru natura ÅŸi calitatea explorărilor ÅŸtiinÅ£ifice, care tind a fi, în măsura posibilului, obiective. (O apreciere întărită de împrejurarea că fizica modernă atestă realitatea impactului pe care observatorul îl are asupra comportamentului sistemului observat.) Cea care intervine aici (ÅŸi ocupă un loc central în consideraÅ£iile PărinÅ£ilor Bisericii asupra firii ÅŸi evoluÅ£iilor omeneÅŸti) este lucrarea despătimirii. Spre înfăptuirea acesteia, raÅ£iunea, mintea ÅŸi inima omului (ale celui pe care autorul îl socoteÅŸte a fi „cel mai mare mister al Universului”) sunt de pus în slujba actualizării unui dialog cu Dumnezeu. AÅŸa îÅŸi află ele împlinirea, libertatea, în realizarea unităţii cunoscătoare cu Adevărul, Care nu este o abstracÅ£iune sau o proiecÅ£ie, ci este Persoană.

Mare parte din textele care alcătuiesc volumul EÅŸti ceea ce trăieÅŸti. câteva date recente din neuroÅŸtiinÅ£e ÅŸi experienÅ£ele duhovniceÅŸti ale Filocaliei, scris de Părintele Arhidiacon Adrian Sorin Mihalache, au fost publicate în perioada 2011-2019 în Ziarul Lumina al Patriarhiei Române, unele însă sunt inedite. Ele ne oferă date recente È™i rafinate de ordin ÅŸtiinÅ£ific, privind înÅ£elegerea modului în care creierul omenesc ÅŸi mintea omenească sunt structurate ÅŸi în care îÈ™i exercită influenÅ£ele. În prezentarea acestor date È™tiinÈ›ifice, pe care le analizează atent, autorul se raportează constant È™i în mod original la teologia patristică, a cărei perpetuă actualitate este astfel încă o dată dovedită.

Editura TRINITAS