Lucrarea de faţă reprezintă o scriere autobiografică a lui G.I. Gurdjieff, unul dintre cei mai misterioşi oameni ai secolului XX. Povestea seamănă cu un minunat covor oriental care se desfăşoară, elegant, înaintea noastră. La vederea bogatelor sale ornamente, ceva în noi tresare şi ne călăuzeşte către o cunoaştere ascunsă în profunzimea acestor istorisiri, o cunoaştere ce se dezvăluie pas cu pas, fără însă a face apel la limbajul explicativ al sistemelor teologice, filosofice sau psihologice.

Autorul şi remarcabilii săi însoţitori ne oferă exemplul unor valori cu adevărat umane, atemporale, prezente în toate civilizaţiile. Va recunoaşte, oare, omul de astăzi, în căutarea sa, în lupta sa personală, aceste valori? După căutări de zeci de ani, Gurdjieff a aflat adevărul. A ales să-l împărtăşească, înţelegând importanţa misiunii de a-l trezi pe om. Ni-l oferă astăzi, însă vom şti oare să-l recunoaştem? Vom putea să ne vedem dorinţa cea mai autentică şi mai arzătoare, cu ochii noştri adevăraţi?

„Prezenţa lui Gurdjieff şi, în special, privirea sa pătrunzătoare au făcut o impresie extraordinară. Simţeai că, într-adevăr, erai văzut, expus unei viziuni care nu lăsase nimic în umbră şi, în acelaşi timp, nu erai judecat sau condamnat. Se stabilea imediat o relaţie care înlătura orice frică şi în acelaşi timp te aducea faţă în faţă cu propria ta realitate.“
Jeanne de Salzmann
„Cred că Gurdjieff este singurul om de pe pământ ce a condus vreodată oameni într-o expediţie care, atunci când era privită din afară, părea atât de nenecesară şi se termina cu nimic. Însă ea era plină de însemnătate şi de valoare pentru cei care luau parte la aceasta şi care îşi aminteau de ce veniseră.“
Thomas de Hartmann

G.I. GURDJIEFF s-a născut în anul 1877, la Alexandropol, oraş situat lângă graniţa dintre Rusia şi Turcia, într-o familie de greci şi armeni, şi a crescut în Caucaz, în zona de întâlnire a mai multor culturi şi rase străvechi. Negăsind nici în ştiinţă, nici în religie un răspuns la întrebările sale despre adevăratul sens al vieţii omului, a devenit convins, de la o vârstă fragedă, de existenţa unei cunoaşteri străvechi, transmisă din generaţie în generaţie şi despre care credea că este încă păstrată undeva pe Pământ. După aproape douăzeci de ani de căutări prin ţinuturi îndepărtate şi periculoase din Asia Centrală şi din Orientul Apropiat, în 1912 el reapare în Rusia cu o învăţătură profundă şi practică despre sclavia interioară a omului şi despre posibili­tăţile sale de evoluţie individuală. Adunând câţiva oameni în jurul său, începe Lucrul, care va deveni misiunea sa pentru tot restul vieţii.
După moartea lui, un grup format din cei mai apropiaţi discipoli, îndrumaţi de Jeanne de Salzmann, şi-a asumat responsabilitatea de a transmite învăţă­tura mai departe. Acest grup a fondat centre în întreaga lume.