Fad

Cuvintele nu mai aveau sens şi se învârteau în jurul nostru ca nişte porumbei ai păcii. Soarele ieşea ca o cârtiță săpând şi dând la o parte munți şi copaci. Lupta se sfârşise. Stăteam înghenuncheați în fața vieții. Ceața se ridica din munți ca din nişte plăcinte aburinde abia scoase din cuptor. Întunericul îşi luase tălpăşița, ne părăsise de parcă nu dusese laolaltă cu noi lupta şi disparuse o dată cu luna. Puteam respira noul care ne întinsese în iarba îmbibată cu mirosuri adormitoare, îmbătându-ne plămânii şi aruncându-ne într-un vis adânc.