„Cu o structură flexibilă şi cu un principiu hazliu de proliferare, Cărţile cu Alfonz dezvoltă o satiră tăioasă la adresa provincialismului. Totul se petrece în oraşul Râu Repede şi în câteva extensii rurale. Amatorii de descifrări biografice ale ficţinunilor literare nu trebuie decât să apeleze la simpla etimologie a toponimului Bistriţa, urbea lui Virgil Raţiu. De fapt, nu sunt perceptibile aluzii directe, autorul ţintind către o tipologie «universală». Lumea din Râu Repede e ilariant comică, ridicolă în seriozitatea cu care tratează banalitatea vieţii cotidiene, drept care merită din plin să fie intens satirizată. Pe lângă umor, îi este servit şi sarcasm din belşug. Cu un permanent efect parodic, Alfonz şi concitadinii săi părând cu toţii să nu fie altceva decât reprezentanţii unei umanităţi caricaturale. Referinţă istorico-literară în contextul local: Caragiale, cronicarul satiric al urbanismului autohton premodern, de dinainte ca Bucureştiul să se transforme într-o capitală de anvergură europeană, deci de pe vremea când aici domnea tot o speţă de provincialism.” (Ion Bogdan Lefter)