A fost odată o păpușă de cârpă, nostimă și iubitoare. Era a unui băiețel și tot ce-și dorea păpușa era să-l înveselească și să-l facă fericit. Dar băiatul a văzut jucării noi, cu cheiță, care cântau și dansau, care vorbeau și aveau păr adevărat... Și păpușa de cârpă a devenit de prisos – băiețelul a aruncat-o și n-a mai vrut să știe de ea. Însă, după o vreme, a devenit tot mai trist. Noile jucării erau frumoase și strălucitoare, dar era ceva ce nu puteau să facă – nu știau sa-l înveselească.