Pana la sfarsit

„Cu sufletul pustiu și cu ochii umflați de plâns, mi-am luat din nou rămas bun de la personajele din cartea Fluturi... Sper să vă placă, să o trăiți citind-o așa cum am trăit-o eu scriind-o...” - Irina Binder

Fragmente din carte:

„Dacă stau bine să mă gândesc, orice îmbrățișare ar putea fi ultima pe care o oferim sau ultima pe care o primim. N-avem nicio certitudine că vom revedea omul de care ne despărțim pentru câteva minute, ore, zile sau luni și că vom avea o altă ocazie să-l îmbrățișăm, să-i spunem cee ace simțim pentru el, să-I facem o bucurie. N-ar trebui să mai amânăm nimic. N-ar trebui să ne luăm rămas bun niciodată fără ca omul de care ne despărțim să știe cât îl iubim. N-ar trebui să lăsăm nici un om în urma noastră fără confirmarea că este prețuit și că este în siguranță în sufletul nostru. Și n-ar trebui să plecăm din lumea asta cu lucruri nespuse.”

”Oare cât timp din viața noastră suntem cu adevărat noi înșine și cât timp purtăm măști? Unii dintre noi trăiesc atât de mult cu măștile pe suflete, până când, într-o bună zi, ajung să se confunde cu ele și uită chiar și ei înșiși cine sunt cu adevărat”

„- O să mă poți ierta vreodată?

- Nu știu. Am impresia că sunt prea multe de iertat pentru puținul timp pe care-l am.”