Dragonul se trezește din îndelungată amorțeală, deschide un ochi, apoi pe celălalt, își scutură solzii de praf, înalță capul, scoate aburi pe nările mari, dilatate, flăcări țâșnesc din gura deschisă lăsând vederii un șir de dinți ascuțiți, coada sa puternică vântură văzduhul, iar el se înfățișază astfel lumii întregi care-l privește cu admirație și uimire, iar unii se tem.