Cartea insomniilor

Eu am supravieţuit după două totalitarisme. De fiecare dată, altfel. Fiindcă nu au fost la fel. Unul a fost mai înfiorător decât celălalt. Primul m-a învăţat, când aveam opt ani, ce înseamnă frica de moarte. Celălalt m-a condamnat să mă obişnuiesc cu frica de viaţă, ca fundal permanent al formei de existenţă, de socializare, de etică a muncii, al valorilor şi complexului de interese familiale considerate şi acceptate ca fiind perene. Primul a fost nepăsător faţă de sentimentele mele. S-ar fi mulţumit şi cu moartea mea. Celălalt a vrut, o vreme, totul. Să-mi dau viaţa pentru el, să-mi urmăresc cu altruism interesul, să fiu o delatoare curajoasă, mândră de propria mea înjosire, fericită, chiar împlinită în umilinţă. (Júlia Szilágyi)

* * *
Júlia Szilágyi se comportă ca un Marcel Proust care ar vrea să îmbrace haina istoricului, dar familia nu-i dă pace, lăsându-i un set de fotografii familiale care vor să vorbească, să povestească și altora despre tragismul unei familii de evrei care a aflat de la alții – și cu mare nedumerire – ce presupune „igiena rasială”. (Lucian Nastasă-Kovács)

* * *

Júlia Szilágyi s-a născut la 1 august 1936, în Cluj. Între anii 1954 şi 1960, a urmat cursurile Facultăţii de Litere – secţia Limbă şi Literatură Maghiară – din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
A activat la Revista Dolgozó Nő (1963-1967), la Revista Korunk (1969-1991), ca profesor asociat la Universitatea Babeş-Bolyai (1994-2000) – curs special de eseistică la Láthatatlan Kollégium [Colegiul invizibil], al Catedrei de Limba şi Literatura Maghiară.
A debutat în 1958 în revista Korunk, după care a publicat numeroase studii şi eseuri în revistele şi periodicele: Utunk, Igaz Szó, Látó, Helikon, Élet és Irodalom, Holmi, Lettre Internationale, Diagonale, Est-Vest, A Hét, Transindex.
A publicat volumele: Jonathan Swift és a huszonnegyedik század [Jonathan Swift şi Veacul XXIV], Editura Tineretului, 1968 (mini-monografie); René Fallet: Egy félnótás Párizsban [Un idiot la Paris], traducere, ESPLA, Bucureşti, 1969; Mit olvas Hamlet herceg? [Lecturile prinţului Hamlet], eseuri şi studii, Kriterion, 1993; Versenymü egy égő zongorára[Concert pentru un pian în flăcări], eseuri, studii, Kriterion, 2002; Lehet-e esszét tanítani? [Oare se poate preda eseul?], curs neconvenţional, Editura Komp-Press, Cluj, 2007; Jegyyetek az akváriumból [Însemnări din acvariu] – note, eseuri, Editura Komp-Press, 2010; Álmatlan Könyv [Cartea insomniilor], Editura Komp-Press, Cluj, 2014, memorii.
Este prezentă în următoarele antologii: Különbség [Diferenţă], în A költő életei [Vieţile poetului], Kriterion, 1986; Várakozás olvasatok [Feţele aşteptării], în Penna Hostoriae, Mentor, 2000; A mindenség felezőideje [Timpul de înjumătăţire al eternităţii], în Erdélyi Magyar esszéírók [Eseişti maghiari din Transilvania], Kalota, 2007.
A primit următoarele premii şi distincţii: Premiul Bethlen Gábor – 1990; Premiul Nivó al revistei Látó 1995, 1999; Bursă de creaţie Soros – 1994; Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Cluj: 2003, 2014; Premiul pentru literatura maghiară din Transilvania, 2007; Crucea de Merit de Aur a Republicii Ungare, 1997; Crucea Medie cu Stea a Ordinului de Merit al Republicii Ungare, 2014.