Poemul Cea mai bună cerneală a fost scris cu sângele autorului, folosind o aşchie de lemn, în aprilie 1981, în celula sa din închisoarea Combinado del Este din Havana:

Mi-au luat totul
condeiele
creioanele
cerneala
pentru că nu voiau
să scriu
şi m-au scufundat
în această celulă de pedeapsă
dar nici aşa nu mi-au înecat răzvrătirea.
Mi-au luat totul –
pentru că îmi rămânea oricum surâsul
şi orgoliul de-a mă simţi un om liber
şi în inima mea o grădină
etern înflorită.
Mi-au luat totul
condeiele,
creioanele
dar mi-a rămas cerneala vieţii
– propriul meu sânge –
şi cu acesta scriu totuşi versuri.