în antropologia crestina, integritatea personalitatii este vazuta în unitatea manifestarilor duhovnicesti, sufletesti si trupesti - si la aceasta unitate se ajunge doar cu conditia înrâuririi precumpanitoare a sferei duhului.
Orice boala are în primul rând o natura duhovniceasca si de-abia apoi psihofiziologica. Abordarea duhovniceasca a bolnavului nu submineaza perspectiva medico-biologica, ci îmbogateste, completeaza si desavârseste conceptia despre personalitate.