Tactilul și chinestezicul reprezintă apropierea față de obiectul de arhitectură. Prin intermediul lor și al simțului vizual cunoaștem lumea, ne raportăm la mediul construit și interacționăm cu acesta. Percepția spațiului arhitectural este un proces complex care se realizează pe baza explorării de diverse naturi, a conștientizării poziției corpului, dar și a acțiunii de a atinge ce presupune o însumare de senzații tactile, termice, de atracție sau respingere față de suprafețele care ne înconjoară.

Propunem un alt mod de a „vedea” arhitectura, ce se naște ca urmare a interacțiunii dintre „coaja” obiectului construit și „pielea” individului, pe baza expresivității materialelor și texturilor ce definesc spațiul.