Iustin Moraru scrie o poezie intelectuala, de rafinament si demnitate in rostire, poezie a puritatilor, a cautarii idealului, o poezie a metaforelor naturiste, abordate si in planul simbolic, al echivalentelor pentru a sugera ordinea divina si conduita etica exemplara, o poezie care de regula dizolva "eul" intr-un panteist anonimat cosmic.