Comparata cu ramurile clasice, dreptul proprietatii intelectuale este una dintre cele tinere, dar, in acelasi timp, una dintre cele mai dinamice ramuri ale dreptului, a carei importanta si raspandire cresc intr-un ritm accelerat, odata cu globalizarea si digitalizarea economiilor.

La randul lor, sursele sau izvoarele dreptului proprietatii intelectuale sunt foarte diverse si eterogene – de la tratate si conventii internationale, directive si regulamente europene pana la legi si ordonante nationale, ordine si norme metodologice – ceea ce ingreuneaza efortul de a citi si intelege „dintr-o privire” care sunt dispozitiile aplicabile intr-o speta concreta, chiar si pentru cei care sunt familiarizati cu domeniul. De aici si necesitatea acestei culegeri, al carei obiectiv declarat este acela de a aduna intreaga legislatie la un loc, ca intr-un codex (neoficial) al proprietatii intelectuale.

Legislatia proprietatii intelectuale este structurata pe doua parti, iar fiecare materie este fixata, pe cat posibil, pe tiparul legislatie interna, legislatie din dreptul Uniunii Europene si legislatie internationala. Partea I, Proprietatea industriala, cuprinde 40 de acte normative [cel mai recent fiind Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European si al Consiliului privind marca Uniunii Europene si de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430]. Partea a II-a, Dreptul de autor si drepturile conexe, cuprinde 4 acte fundamentale in materie, Legea nr. 8/1996 fiind oferita cititorilor inclusiv cu modificarile recente aduse prin Legea nr. 74/2018 care transpune Directiva nr. 2014/26/UE privind gestiunea colectiva a drepturilor de autor si a drepturilor conexe si acordarea de licente multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piata interna.

Lector. univ. dr. Doru Traila