Lao Tse, natura contemplativa, a vazut totul prin vizorul unei experiente seculare, intelegand ca ceea ce cauta oamenii sunt nimicuri cei obosesc, ducandu-i prematur spre mormant. Omul, in viziunea sa, trebuie sa se detaseze de tot ce-l falsifica si-l turmenteaza, traind acea viata alba ca o panza de in si opaca precum un spion. Ii spune omului sa fie simplu, modest, sincer, bland, discret, misterios, fara dorinte, sa se implice prin neimplicare, sa-si taca discursul si sa renunte la armura vanitatii, trimitand propriul eu departe, sa nu-l mai poata ajunge, traind doar in acord cu Natura. Retras, inteleptul oriental a inteles ca lumea, tipat ce sperie cocorii, nu va ajunge la linistea pura decat daca se scade pe ea insasi, lasandu-l pe magicul Tao(Dao) sa potoleasca indarjirile, sa lumineze bezna si sa dea alt gust amarului.