Razbunarea barbarilor

Răzbunarea barbarilor… s-a născut dintr-o emoţie deopotrivă individuală şi colectivă. Impulsul poietic iniţial al răzbunării noastre a trădat, ca întotdeauna, o emoţie mai degrabă exterioar ă temei – reacţia unui om de cultură singur la nerecunoştinţa/ tăcerea/ răceala/ autismul Cetăţii (tomitane) faţă de cea mai solidă voce poetică, literară, culturală a ei, funcţională deopotrivă în registru simbolic/ mitic şi în viaţa diurnă reală, actuală, a Tomisului. Singurătatea iniţială s-a convertit ulterior în emoţie colectivă , iar această emoţie construieşte semnul şi sensul acestei cărţi, dincolo de borna paradigmatică ce însoţeşte demersul nostru – împlinim (cel mai probabil în 2017) două milenii fără Publius Ovidius Naso şi pregătim împreună intrarea în cel de-al treilea mileniu fără el. Publius Ovidius Naso se va fi simţit aici, într-un spaţiu care are priceperi rafinate ( perverse ?) în a-şi cultiva excesiv virtuţi etniciste (chiar izolaţioniste), singur printre străini . Volumul nostru este, din această perspectivă, un semn al străduinţei de convertire a solitudinii sale culturale în solidaritate , o probă a întâlnirii emoţiei noastre cu textul său. Ştim dintotdeauna că nu există cultură în afara întâlnirii emoţiilor , chiar dacă ratăm mereu şansele de a le figura sau ceti ; iar noi, românii, descinşi semiotic din lira lui Orfeu , avem motive să o ştim mai mult chiar decât alţii… ( Do rin Popescu )

2000 de ani fără Ovidiu la Tomis – un ins ciudat, el, şi nu ei, sălbatic, ridicol în toga lui subţire când şuieră crivăţul şi când carele trec peste fluviul îngheţat, iar vinul, cel mai bun remediu caloric, se bea tăiat în cuburi.

Grecii pontici, geto-greci, Greco-sciţi, sunt, pentru Ovidius, barbarii extremităţii lumii romane din colţul sud-estic european al Principatului. Ovidius, limba lui latină şi cultura sa romană poartă, pentru această extremitate sud-est europeană, pontică, a Imperiului, însemnele stranietăţii, ale alterităţii neconforme aşteptărilor, aşadar, întruchiparea ciudăţeniilor barbarităţii. ( Liviu Franga)