Sunt experiente atat de sfasietoare si extreme care ne produc rani psihice si emotionale imposibil de vindecat. Nu exista niciun elixir in stare sa stearga acele amintiri. In multe situatii traite de-a lungul atator ani, m-am intrebat daca ar trebui sa-mi retraiesc viata la fel cum am trait-o, stiind ca fiecare bucurie sau durere, fiecare triumf sau infrangere ar reveni in mod inexorabil, raspunsul meu a fost si va fi mereu un Nu definitiv.

Niciodata nu as semna vreun pact, angelic ori machiavelic, care sa-mi promita ca m-as intoarce la cei 15 ani ai mei, ca sa parcurg din nou acelasi drum. Nu exista nimic pe lumea asta care sa compenseze ororile si durerea traite intre anii 1941 si 1944. Ca oricare viata, a mea este un dans mereu in schimbare, intre creatie si distrugere, castig si pierderi, succese si infrangeri, bucurii si tristeti, drumuri realizate si altele abandonate.

Daca trebuie sa remarc ceva, este ca cea mai mare reusita a mea a fost sa-mi aleg perechea. Klara mi-a fost tovarasa mai mult de 60 de ani, si de fiecare data cand Roata Norocului s-a invartit mi-a fost alaturi cu dragoste, atasament si neconditionat sprijin. Ca un elixir de viata, nu-mi ramane decat sa spun ca as fi pe deplin rasfatat de soarta, daca generatiile urmatoare vor fi in continuare animate de simtul solidaritatii, de generozitate si onestitate.

Aceste valori au fost pentru mine alfa si omega, si-mi doresc sa devina verigi care sa uneasca puternic multe generatii de oameni de bine, in vesnicia care va sa vina.

Hillo Ostfeld, Caracas, 2009