Cum să vă spun? După cura aia de investigaţie, nimic nu mi-a mai părut real. M-am trezit cu Vălean mult mai repede decât mă aşteptam. Cu aceeaşi expresie a feţei, un zâmbet ce părea cioplit în lemn, buze ce străluceau uşor, de parcă ar fi fost vopsite sau măcar date cu strugurel.

De fapt, cred că v-am mai spus, el nu zâmbea efectiv. Dar avea, aşa, un desen al buzelor…

Nu pricepeai dacă e prietenos sau vrea să-şi bată joc de tine.

Şi părul lui, pieptănat cu grijă pe spate. Cravata metalizată, impecabilă.

Şi acelaşi balonzaid de culoarea untului. Cu gulerul uşor ridicat.

Reţin detalii din astea, deşi, vedeţi bine, eu sunt mult mai relaxat când e vorba de codul vestimentar. Numai maieul care se iţeşte de sub halatul meu șifonat, şi e de ajuns ca să vă dea o idee.