Această carte se dorește a fi o analiză asupra unui proiect societal și intelectual de generare, reconversie și supraviețuire a elitelor academice și profesionale românești de la finalul secolului al XIX-lea până în contemporaneitate.
Volumul încearcă să rediscute canonul istoriografic privitor la formarea elitelor intelectuale în decursul unor proiecte succesive de modernizare. În timp ce numeroase cercetări asupra subiectului de până acum s-au axat pe surprinderea procesului de eliminare a elitelor în perioade de schimbări sociale radicale sau/și pe crearea de noi elite de către fiecare nou regim politic, lucrarea de față se concentrează asupra unui al treilea mecanism: recuperarea/convertirea elitelor din fostele regimuri în noile proiecte modernizatoare derulate de sistemele politice care se impun.
Nu am avut vreo clipă intenția de a diminua importanța și chiar dramatismul momentelor de ruptură și de eliminare a elitelor intelectuale din istoria și cultura română, modernă și contemporană.
Dincolo de această reflecție critică pe marginea supraviețuirii diverselor elite intelectuale, volumul a plasat într-un loc privilegiat biografia ca temă istoriografică; au fost schițate aici numeroase portrete, fiind readuse în atenție și opere ale respectivilor (prelați, arhimandriți, teologi, clerici, medici, chimiști, economiști, istorici, arheologi, sociologi, scriitori, critici, istorici literari, filosofi, eseiști, psihologi, intelectuali de partid, împuterniciți pentru culte, specialiști comuniști în problematica vieții religioase etc.): episcopul Melchisedec Ștefănescu, frații Neofit și Filaret Scriban, Victor Babeș, Carol Davila, Iacob Felix, Constantin I. Istrati, Nicolae Zubcu Codreanu, Dionisie Pop Marțian, Ștefan Stîncă, Vladimir Dumitrescu, Petre P. Panaitescu, Traian Herseni, Traian Brăileanu, Radu Gyr, Dinu Stegărescu, Horia Lovinescu, Camil Petrescu, Mihai Ralea, Mihai Beniuc, Alexandru Roșca, Constantin Ionescu-Gulian, Dinu Pillat, Adrian Marino, Gheorghe Nenciu ș.a.