Impărăteasa, o poveste scrisă într-o cheie aproape naturalistă, ilustrează în detaliu o lume rurală modernă, de secol XX, în care oamenii nu se mai confruntă cu timpul ce nu mai are răbdare, ci cu un duşman nevăzut, îndepărtat — Italia, acea „gaură neagră care-i înghiţea pe toţi“. Satul românesc din zilele noastre ni se dezvăluie cu bunele şi relele sale, surprinse prin ochii naratoarei, în a cărei poveste rolul central îl ocupă Olga — cea „mândră ca pe-un tron împărătesc, cu capotul cel bun şi şorţ pe deasupra“ —, o femeie puternică, care se îngrijeşte de gospodărie, munceşte pământul şi înfruntă viaţa de una singură cu capul sus şi cu orgoliul omului care a obţinut totul prin propriile forţe. Aprigă, plină de viaţă şi războindu-se ca o adevărată împărăteasă cu toţi cei pe care îi consideră potrivnici, Olga se îndreaptă cu paşi mărunţi spre un deznodământ neprevăzut, aşa cum numai soarta însăşi, cu ironie, poate pune la cale.

„Împărăteasa este o îmbrăţişare şi o lumânare aprinsă. O îmbrăţişare pentru toţi acei ţărani care se zbat de azi pe mâine să supravieţuiască într-o lume în care nu mai sunt la loc de cinste mâinile bătătorite, ci capacitatea de a face bani fără să munceşti prea mult. O lumânare aprinsă în memoria ţăranilor care au plecat dintre noi, ducând cu ei tradiţii şi sfaturi înţelepte, închise în câteva vorbe pe care doar ei ştiau să le spună.“ (LILIANA NECHITA)

Ilustraţia copertei: fotografie din Colecţia Costică Acsinte, proiect al Asociaţiei Culturale Atelierele Albe și al Muzeului Judeţean Ialomiţa