Şi în acea clipă tot gândul lui, toată fiinţa lui, se adună de la sine asupra iubirii faţă de Lixăndrina. Era cea mai mare putere a vieţii lui, era o putere dincolo de viaţa lui. Era Veşnicia, era totul! Căci iubirea adevărată este veşnică. Şi pentru iubirea adevărată, omul poate înfrunta şi învinge tot Iadul.
- Luptăm împreună, iubire, până dincolo de săvârşitul lumii! – spuseră ei, ca unul singur.
Arhidemonul se cutremură din nou. Dar de această dată nu de furie, nu de mânie. Ci... cu totul neaşteptat pentru el, de frică.

Mihai-Andrei Aldea