Omul, societatea, statul. Categorii constitutionale perene

La inceputul secolului al XXI-lea, adesea relațiile societații, pe parcursul evoluției sale istorice, dintre viața (individuala și colectiva, in diversitatea formelor ei de manifestare) și normele juridice preiau un caracter neordinar.

Accelerarea timpului social și intensificarea gradului de comunicare sunt doar cațiva dintre factorii empirici ai acestui fenomen, ale carui radacini puțin probabil ca rezida doar din salturile tehnologice și inovari. In opinia noastra, in dialectica existenței și conștiinței sociale, rolul principal trebuie sa revina transformarilor care țin de natura omului. Totodata, la nivel de conștiința sociala s-a incetațenit convingerea ca fiecare om are aceleași drepturi și libertați ca și semenii sai, de o demnitate umana incontestabila. O astfel de societate nu este un gen de civilizație formata din consumatori pașnici, ci o civilizație de drept, in care sunt soluționate de comun acord cele mai importante probleme sociale, dar in raport cu litigiile și conflictele sociale, cu interesele și exigențele unor particulari. Creșterea extensiva a procesului de reglementare normativa a relațiilor sociale este una multidimensionala și omniprezenta și nefiind generata de moftul sau ambiția persoanelor oficiale și nici o anomalie a statalitații. Acest proces, oricat de paradoxal ar parea, este determinat de tendința de a menține un dinamism social sanatos, de a satisface necesitatea societații in ordine stabila, in securitate garantata și, prin urmare, dezvoltare durabila.

In acest context se impune abordarea complexa a unor noțiuni fundamentale perene precum om, societate, stat, a caror elucidare suscita interesul perpetuu al tuturor celor care voiesc sa persevereze in ale cunoașterii. Acest obiectiv necesita, in primul rand, o cercetare fundamentala, dar cu utilizarea elementelor aplicative, in al carei areal s-ar intersecta filosofia, antropologia, sociologia și in special științele juridice (teoria și istoria dreptului, istoria doctrinelor juridice, dreptul constituțional etc.). O astfel de abordare este dictata de imperativul timpului de azi, care impune o „noua pedagogie de invațare a dreptului”, asigurarea transcendenței și inovarii in procesul de formare a viitorilor juriști. In linii mari, este cunoscut ca societatea și statul sunt in fața unor provocari generate de evoluția lumii contemporane, dintre care una este globalizarea ce a declanșat o serie de procese in plan politic, economic și juridic. Integrarea statelor in diverse asociații internaționale este o consecința imediata a acestui fenomen. In aceste circumstanțe apar numeroase intrebari, dintre care una este urmatoarea: In ce masura societatea, in general și elita politica, administrativa și juridica in special, pot sa corespunda rigorilor exigente ale apartenenței la astfel de asociații, cum este de exemplu Uniunea Europeana? Prima tentativa de a raspunde la aceasta intrebare ar fi chiar gradul de percepere a sensurilor pe care le au noțiunile fundamentale și categoriile-cheie utilizate in limbajul specific domeniului ce ține de organizarea societații in stat și conducerea politico-juridica a societații. In cazul in care nu vom utiliza o interpretare general acceptata a noțiunilor fundamentale din domeniul vizat riscam sa ne confruntam cu o disensiune totala, soldata cu imposibilitatea de a avea un dialog social constructiv.

Exigența definirii ample a acestor categorii constituționale perene a necesitat nu doar un efort intelectual incomensurabil, ci și unul fizic, care, drept rezultat, au condus la elaborarea acestui studiu fundamental.

Așadar, lucrarea de fața constituie o investigație a acestor noțiuni fundamentale, care, in totalitate, dau dimensiunea statului.