Prăvălită în focul vindicativ şi purificator al apocalipsei, înţesată cu notaţii de reporter liric, consumator de peregrinări printre vestigiile civilizaţiilor de mult apuse, poezia lui Liviu Georgescu pare intrată într-un al treilea segment al devenirii sale, unul în care toate cuceririle reflexive de pînă acum capătă pregnanţă vizionară „negativistă”, distilînd revelaţiile unei sensibilităţi bîntuite de aripa neagră a anxietăţii, trimise mereu să colinde între viaţă şi moarte, între pămînt şi stele, între apocalipsă şi geneză.

Cristian Livescu