In romanul Trecutul e intotdeauna cu un pas inaintea ta, Ciprian Macesaru a creat o Romanie miniaturala. Tarele unei intregi societati se regasesc concentrate in lumea fictivei comune Strambeni. Intimplari dintre cele mai diverse si mai colorate, pline de personaje viguroase anima viata localnicilor. E o carte cu foarte mult umor (a se citi: haz de necaz), scrisa alert si poetic, cu usoare alunecari in fantastic, construita dupa modelul unui puzzle, chiar daca unele episoade nu comunica cu celelalte decit prin apartenenta la aceeasi realitate sociala. Finalul dur arunca asupra cititorului umbra unei amenintari, (inca) o dovada ca joaca autorului e sustinuta de o miza ridicata. Un roman electrizant, cu dialoguri si povesti memorabile.

„Strambeniul lui Macesaru reprezinta o comunitate speculara, fascinanta, adictiva si improbabila, avind ceva mitic si totodata profund autentic, de parca marginalii optzecistilor ar fi inundat pe neasteptate Macondo. Iar aceasta lume straluceste hipnotic, cu voluptate si minutie, intre paginile romanului, inainte sa fie aneantizata prin acel soi de mecanism impersonal care e arma milenara a destinului.” (Doru Castaian)

„Metonimie a Romaniei de azi, Republica Strambeni se lafaie cinic si bufon intr-o veselie iresponsabila, de carnaval pestrit, cu Pacala parsivi si Tindala furibunzi, cind fals abulic si ludic agresiv, cind agresiv animalic, schimonosit ca fizionomiile Capriciilor lui Goya. Dezosare morala si dezarticulare sociala. Prostie fudul-tifnoasa, aparent inofensiva, dar perversa in fond si singeroasa la o adica. (Supra)realism grotesc, anarhie jalnic-feerica, debusolare haioasa la inceput, dar cu efecte criminale pe drum si razbunari atroce in final. In fine, intr-o lume de-a-ndoaselea, unde sa alergi liber cu bicicleta, daca nu in cimitir? Numai ca, atentie, nu printre, ci pe sub alei si morminte!” (Dan C. Mihailescu)