în 1978 Susan Sontag scrie Boala ca metaforă, o lucrare clasică, descrisă de Newsweek ca "una dintre cele mai eliberatoare cărti ale vremii sale.” Sontag demonstrează că metaforele şi miturile create în jurul bolilor terminale, cu precădere în jurul cancerului, contribuie considerabil la suferinţa pacienţilor şi, adesea, îi împiedică să urmeze tratamentul necesar. Demistificând decrierile aluzive ale cancerului, Sontag îl descrie exact ca ceea ce este: o boală. Cancerul, susţine ea, nu este un bluestem, nu este o pedeapsă, în mod cert nu este o ruşine şi poate fi adesea vindecabil dacă este urmat un tratament bun. Aproape un deceniu mai târziu, odată cu răspândirea unei alte boli stigmatizate, supraîncărcată de mistificări şi metafore punitive, Sontag scrie o continuare pentru Boala ca mataforă şi extinde argumentele asupra pandemiei SIDA. Aceste doua eseuri, Boala ca metaforă şi SIDA şi metaforele sale, publicate împreună în acest volum, au fost traduse în numeroase limbi şi au influenţat considerabilă modul de a gândi al personalului medical şi, totodată, au ajutat şi îmbunătăţit viaţa a mii de pacienţi şi ale celor ce-i îngrijesc. Născută în Manhattan (16 ianuarie 1933), Susan Sontag este unul dintre cei mai influenţi critici culturali ai Americii moderne. Contribuţiile sale în literatură, filozofie, regie şi activism politic, deşi adesea controversate, constituie repere solide în argumentarea libertăţii de expresie. Lucrările sale publicate, traduse în 32 de limbi, includ patru romane – The Benefactor, Death Kit, The Volcano Lover şi In America –, un volum de nuvele, I Etcetera, o serie de piese de teatru, printre care Alice in Bed şi Lady from the Sea, şi colecţiile de eseuri Despre fotografie, Boala ca metaforă. SIDA şi metaforele sale, împotriva interpretării, Privind la suferința celuilalt, At the Same Time şi Where the Stress Falls.