Sfântul Irineu, episcop de Lugdunum (azi Lyon), a ocupat un loc de seamă în istoria Bisericii creştine, în viziunea sa, singurul garant demn de luat în seamă al mântuirii omului, al menţinerii unităţii ei, într-o perioadă în care aceasta trebuia să facă faţă unor uriaşe presiuni politice şi religioase, dar şi al răspândirii ei, el însuşi fiind un dedicat misionar.

Sf. Irineu reţine cu deosebită perspicacitate spiritul vremii, concretizat, pe de o parte, în conştiinţa încă vie a prezenţei lucrării mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos în lume, iar pe de altă parte, în certitudinea revenirii Sale întru tărie pentru a răsplăti credinţa, suferinţa şi dăruirea tuturor celor care L-au urmat cu neabătută stăruinţă. Iar răsplata nu este altceva decât vederea tainei celei mai presus de taină, căci „Cuvântul trup S-a făcut… pentru ca tot ceea ce există să poată vedea… pe împăratul lor; şi pentru ca lumina Tatălui să poată umple trupul Domnului, iar prin trupul Său să vină la noi, pentru ca omul să poată ajunge la nestricăciune, înveşmântat fiind în lumina Tatălui”.