Clipa de gratie

Poem pentru cititorul a toate / Mi-ai spus, iubite, cândva, / Să las în seama ta / Cititul în stelele nopților surde și mute, / în seama ta să las cititul în sute / De alte stele, răsturnate în ochiuri de ape / Acolo unde vin cerberi și inorogi să se-adape, / Unde vin alergând cerbi și turme de ciute, / în zori, ca să scape / De haitele cenușiilor urmăritori. / Am aflat, între timp, că tu știi / Să citești și ce scrie în nervurile diafane și vii / Ale frunzelor și cuvintelor în formă de inimă, / Sau ce scrie pe fruntea mea când cu spinii mă / însângerează pe dinlăuntru visuri-povară / Ancestrale, tainice și frumoase din cale-afară. / în osemintele timpului citești / întâmplările lumilor rătăcitoare de odinioară / Și-apoi, cum se cuvine, le orânduiești. / Până și o vioară fără strune rămasă / Ție tot îți spune, îți cântă odiseea stelară / A întoarcerii unei risipitoare galaxii acasă. / Tu, cititorule a toate, deslușești cu mult înainte / Pătimirea cea roditoare din încă nerostite cuvinte.