În acest roman plasat la granița dintre vis și realitate, Karim Kattan schițează imaginea unei Palestine pline de grație, dar și de durere, prin intermediul vocii unui tânăr exilat care caută, într-un univers spectral, pustiit, o serie de răspunsuri la întrebările care îl frământă. Dintre ruine se înalță o tulburătoare melodie palestiniană ale cărei note șoptesc atât dragostea pentru meleagurile natale, cât și frânturi de bătălii pierdute sau de povești încă nespuse. […] Protagonistul, Faysal, asemenea acelor tărâmuri, resimte necesitatea unui demers introspectiv oscilând între căutarea radicală de sine și mișcarea neîngrădită a scriiturii, între un realism exigent și intransigent, pe de o parte, și altul, frivol, eteric, aproape magic, pe de altă parte.

Khalid Lyamlahy, Zone Critique