Dicţionarul etimologic al limbii române, redactat de Alexandru Ciorănescu (profesor la Universitatea „La Laguna” – Tenerife) şi tipărit în spaniolă în anii ′50, umple o lacună a lexicografiei noastre, care poseda asemenea lucrări mai vechi, dar incomplete (Densuşianu, Puşcariu, Candrea, Buescu); cercetările de specialitate din ultimele decenii fiind, de asemenea, nefinalizate.
Dicţionarul răspunde, documentar, ştiinţific, instructiv, la întrebările despre originea şi devenirea cuvintelor româneşti de-a lungul secolelor. El se remarcă prin erudiţia, temeinicia şi vastitatea informaţiei asupra istoriei cuvintelor luate în discuţie.
Componenta latino-romanică, dovezile substratului şi influenţele altor limbi (vecine ori mai îndepărtate), apoi procesul de reromanizare din ultimele două secole, prin asimilarea neologismelor de sursă latino-franco-italiană, se pot vedea în paginile acestei lucrări.
Fiecare cuvânt este, de fapt, o micromonografie lingvistică, o oglindă a punctului de pornire şi a relaţiilor cuvântului cu dinamica civilizaţiei şi cu formele de evoluţie modernă a vieţii culturale şi sociale. Fidelitatea latină şi „caracterul ospitalier” al româniei – cum preciza Alf Lombard – în sensul că latina noastră orientală s-a dovedit a fi mai conservatoare decât alte limbi romanice şi mai deschisă influenţelor lexicale diverse, repede asimilate, care i-au îmbogăţit mijloacele de comunicare şi de expresivitate, ţin de substanţa însăşi a acestui dicţionar.
Publicând acum Dicţionarul etimologic [complet] al limbii române – în care istoria şi limba (pasiuni constante la cititorii români) îşi dezvăluie atâtea secrete – editura SAECULUM I.O. şi-a câştigat un titlu de merit, oferindu-ne, în acelaşi timp, prilejul de a ne putea exprima gratitudinea faţă de munca şi devotamentul ştiinţific al autorului.