Deşi fusesem prevenit, se vedea bine că nu eram pregătit să fac faţă surprizei; am rămas o clipă fără respiraţie, ca un boxer lovit în plin plex solar, simţind că timpul se opreşte în loc. Nu trecuse foarte mult de când mai trăisem aceeaşi senzaţie... Totuşi pe el, adică ce mai rămăsese din falnicul monarh atât de atent cu ritualurile, obsedat de detalii, mai ceva, dacă vreţi, ca un maître, un şef de sală supraveghind distribuţia tacâmurilor, alinierea lor în dreapta şi în stânga
talgerului sau, poftim, a paharelor rânduite după mărime şi cu destinaţia codificată pentru a fi ridicate la momente predestinate, ritualic, tocmai el, prinţul culturii, playboy-ul regal, romantic defazat cu un secol, cel mai inteligent şi creativ rege al Casei Regale să se afle depozitat - incapabil să se opună - într-o debara, ca într-un hangar de aeroport aşteptând să fie deplasat cargo. Tocmai el!
Vartan Arachelian