"Nimeni, până la Augustin Buzura, şi nici după el, nu a sondat atât de adânc şi cu atâta curaj estetic abisurile şi amploarea ravagiilor dedublării şi ambivalenţei fiinţei într-o lume ea însăşi purtând pecetea unei psihopatii generalizate. Proba acestui curaj este, în primul rând, construirea întregului roman pe suportul unui personaj atât de ambiguu cum este Ioana Olaru. Prudent şi subtil, cu acea prudenţă a romancierului veritabil, pentru care personajele nu sunt marionete mânuite mai mult sau mai puţin abil, ci hieroglife ale misterelor existenţei, Augustin Buzura nu pune nici un diagnostic. Dar nici nu elimină semnele şi indiciile care fac din patologia ambiguităţii şi a ambivalenţei autentica temă a romanului său." Mircea Iorgulescu "Insolitul acestui roman este dat de nivelul paroxistic la care este împinsă arta prin presiunea nemaiîntâlnită a realului. Astăzi este greu de închipuit la ce riscuri etice, estetice, dar şi existenţiale se expunea un scriitor ce literaturiza imediatul ajuns la un nivel inimaginabil de absurd." Nicoleta Sălcudeanu