„Coif in os omenesc – abandonat de cine? unde? si in care lupta? – in poala unei tinere, un craniu schiteaza un suras spart: partea de sus caci partea joasa-i dusa cu barbia, cu numele si cu tot restul fiintei…
Candela fumegoasa-n tremur tine Sufletul tinerei femei urcand. Ea nu-i decat visare ocrotita de blanda lumanare; mana ei mangaie alene tidva sprijinita pe biata-i jumatate de suras.” Ilie CONSTANTIN