Criticul [Ilie Constantin] nu manifestă prejudecăţi, nici tendinţa de a merge spre valori ce par deja confirmate. El posedă curiozitatea şi plăcerea exploratorului şi îl vom afla, adeseori, parcurgând teritorii poetice neglijate sau îndoielnice, ori socotite undeva la periferie şi detectând acolo, în spirit perpessician, reuşite şi frumuseţi demne de semnalat – efectuând astfel câteva acte de justiţie literară, pe care critica noastră cam grăbită uită să le mai facă.

Am apreciat şi apreciem cum se cuvine spada sa tăioasă – operând cu claritate, însă fără încrâncenări – mai ales când e vorba de poeţi consacraţi, având în urma lor o bogată producţie. Criticul se descurcă admirabil în asemenea situaţii. Fără să fie ireverenţios, el procedează şi sever şi prevenitor (e în asta un farmec al său) la delimitarea strictă a valorilor de nonvalori, a accentelor autentice de cele contrafăcute, a intenţiei programatice de roadele obţinute.

Victor FELEA