Republicarea monumentalei sinteze asupra istoriei românilor a marelui savant și patriot Nicolae Iorga, la jumătate de secol de la prima sa editare, este menită să înlesnească specialiștilor și publicului larg, dornic să deslușească tainele trecutului, cunoașterea și aprofundarea unei lucrări fundamentale a istoriografiei naționale, din ce în ce mai greu de procurat odată cu scurgerea anilor. Din uriașa producție științifică dedicată istoriei românești, lucrarea în discuție este cea mai întinsă, reprezentând totodată ultima sinteză elaborată de eminentul polihistor care înfățișează devenirea poporului român din cele mai vechi timpuri, până spre sfârșitul perioadei interbelice, motiv suplimentar pentru a suscita o atenție particulară.

Volumul al II-lea, intitulat în chip atât de sugestiv „Oamenii pământului”, tratează istoria românilor din intervalul cronologic de la retragerea aureliană (275 d.Hr.) şi până la anul 1000, incluzând ultima parte a procesului de etnogeneză românească şi primele secole de după aceea. Aşadar, volumul cuprinde o sinteză a aşa-numitului „mileniu întunecat”, pentru care izvoarele scrise furnizau informaţii cu totul insuficiente unei reconstituiri istorice satisfăcătoare, iar descoperirile arheologice, ajunse în prezent atât de numeroase, erau cu totul rare şi nu puteau oferi o bază solidă pentru discuţii şi întregiri istorice.