Dan Stanca este unul dintre cei mai puternici romancieri de după 1990, iar reticența clasamentelor care nu-l includ decât rareori nu are decât explicații conjuncturale. El își asumă fără frustrări condiția și frecventează înadins „marginile” vieții literare, cu precizarea că e vorba de margini suspendate la mare înălțime, cornișe impracticabile pentru cei mai mulți. Ele procură simultan beția înălțimii și vertijul căderii, dar mai ales sporesc enorm anvergura viziunilor și trimit materia derizorie a prezentului la dimensiunea cuvenită de reperele, ei da!, cosmice.”
(Tania Radu )