Prin personaje contradictorii pentru epoca in care ele intrau in scena literaturii, romanul lui Goethe este un paradox al impotrivirilor. Eduard si Charlotte, cuplul deschis la libere alegeri, pun in scena legaturile, cind amoroase, cind pornite din apropieri ale spiritului, din Afinitatile elective. In aceasta scena, neobisnuita mai mult prin cele spuse decit prin cele facute, va intra tinara Ottilie, cu farmecul inocentei, al armoniei in toate, dar si un prieten al lui Eduard, un capitan in retragere, un spirit al exactitatii clasice, al ordinii derutante; atunci fanteziile celor doi soti capata substanta, fara ca vreunul dintre ei sa banuiasca ce-i uneste sau ce ii va desparti.