Literatura germana

Istoria Abderiţilor este artistic superioară Istoriei lui Agathon, fiind savuroasă prin ironia subiacentă, prin grotescul situaţiilor, prin umorul cam vârtos, e drept, dar cu atât mai robust. Opera aceasta anunţă mai puţin un Thomas Mann sau un Robert Musil (cum afirma Fritz Martini) şi mai curând pe un Günter Grass. Ca toate operele satirice din «secolul luminilor», şi aceasta şi-a pierdut o parte cel puţin din «mesajul» ei prin modificarea stărilor de lucruri sau de spirit. Ceea ce nu înseamnă că satira rămâne fără adresă. Democrit în mijlocul abderiţilor, iată omul cugetului, al simţirii înalte, al voinţei de mai bine, în «corabia nebunilor», ca să folosim imaginea lui Sebastian Brant. Admirabilă pentru reprezentarea grotescă a prostiei umane este povestea cu «procesul pentru umbra măgarului» din cartea a patra a Abderiţilor. Istoria aceasta este o carte de învăţătură din care, fireşte, omenirea n-a învăţat nimic.” / Nicolae Balotă

În condiţiile unei crize a lucrărilor de sinteză, monografia marelui cărturar Nicolae Balotă despre literatura germană, apărută într-o nouă ediție, constituie un model de analiză și așezare în pagina realității a literaturii germane.

„Nicolae Balotă face ordine în jungla de mesaje a lumii, aduce lumina raţionalităţii în obscuritatea manifestărilor omeneşti iraţionale – de la cele instinctuale şi până la cele artistice. Este un raţionalist care nu sacrifică însă complexitatea existenţei, ci o face inteligibilă şi suportabilă. Cărţile sale reprezintă un triumf al spiritului. Citirea lor atentă – de un tânăr, să spunem – echivalează cu urmarea cursurilor unei facultăţi umaniste.” / Alex Ștefănescu