Jurnal de bancher pe drumuri

"Jurnal de bancher pe drumuri" este o carte care s-a născut îin timp, pe un blackberry, în călătoriile autorului. Deşi nu se consideră scriitor în adevăratul sens al cuvântului, bancherului nu-i lipsesc talentul, umorul sau pofta de a umbla prin lume. Dacă “Ioana” este cea care îi face bagajul pentru a-i arăta “cât de grozav e să călătoreşti”, prietenii ii cer prin sms-uri noi pagini de jurnal, iar editorul — un material “cu diacritice”. Aceasta este, pe scurt, povestea jurnalului.

SCRII CU INTELIGENTA SI CU HAZ.

"Scrii voluptuos despre o viaţă a ta ce are gust, miros, textură. Ai un scris ce cam dă chef de trăit, de iubit, de hoinărit şi de visat. Miros de aer tare, plin de viaţă. Scrii tandru, scrii împăcat. Mai scrie. Aş mai vrea să citesc. Am terminat de citit şi zâmbeam..." ....

— OANA PELLEA

CARE-I FAZA CU BANCHERUL?

Nu vă gândiţi la cine ştie ce încostumat la paişpe ace, care se dă deştept scriind despre întîlniri cu celebrităţi ale bancnotei verzi şi ale neolibera-lismului anything goes. Omul e familist, e la locul lui, excursiile pe care le povesteşte nu-s nici tripuri gen albă-ca-zăpada-în-nări, nici plimbări prin păduri narative care fac paradă de conştiinţă auctorială: „fără sex, dar şi fără ceartă”.

Sigur, nu-i poţi cere bancherului să fie altermondialist cu totul, să nu se ducă la ski în Austria sau să fugă de Monte Carlo.

Dar skiul austriac e doar o întâlnire frugală cu o stare de agregare metafizică a naturii, iar stâncile monegasce sunt parcurse cu autobuzul de la Nisa, pentru care biletul e 1 euro (atenţie, de anul ăsta, e 1,50! — am fost şi eu).

De departe, însă, cea mai interesantă parte a cărţii este cea dedicată săptămânii petrecute profesional la Universitatea Berkeley, California, unde omul face un curs de, să-i zicem, fiziognomonie (mai precis: cum să interpretezi chipurile, cu mimica, expresivitatea lor). N-o să fiu spoiler, n-o s-o dau în gât pe americanca puristă care părăseşte grupul în care naratorul îşi aprinde nevinovat o ţigară, n-o să vă spun cum e cu botoxul care ne dezumanizează şi ne întinereşte totodată. Jurnalul de California trebuie citit de oricine vrea să ştie din America mai mult decât a aflat din ultimul blockbuster. (...)

— Alexandru Matei, Observatorul Cultural

DESPRE AUTOR:

Sunt Codruţ Nicolau, un bancher ochelarist. Un om curios, după cum v-ar spune oricine mă cunoaşte; pasionat de job-ul în bancă (pe care încerc să îl reinventez un pic în fiecare zi, de cincisprezece ani încoace) şi, în egală măsură, atras de atâtea alte lucruri. (...)

Nu mă consider un scriitor, în adevăratul sens al cuvântului, dar dacă sunte ț i suficient de curio ș i ca să citiţi, sper ca măcar să zâmbi ț i, să vă distra ț i ș i, poate, cu pu ț in noroc, să găsi ț i ceva util la drum.

Sunt un bancher pe drumuri şi am avut norocul să întâlnesc oameni interesanţi, pasionaţi de ceea ce fac şi, mai important, care nu au uitat să trăiască frumos. Ceea ce vă doresc şi vouă.

Pentru că întreaga istorie nu-şi propune să aducă vreun câştig, toate drepturile de autor sunt donate, în scopuri caritabile, către HOSPICE Casa Sperantei (http://www.hospice.ro).

E suficient să îi vezi o singură dată pe cei de la Hospice în acţiune, ca să realizezi cât de multe pot face o mână de oameni cu suflet şi cât de puţin ne ia ca să ajutăm cu ceva.