Dumitru Găleșteanu intră și el în zona hiperboleană a discursului aporetic, fie dinspre filozofia științelor ( Hegel, Heidegger, Einstein etc. ), fie dinspre aceea a presocraticilor ( Heraclit din Efes, Parmenide etc. ), ca la Nichita, într-o încercare prometeică, de soeginte eminesciană de a capta și defășura principiul muzică, simfonic, al Creației, al Genezei, precum și elementele infinitezimale care contribuie la edificarea cosmogonică a auniversului ceresc și subceresc , a codului său misterios : „… Din nevoia unei gândiri libere,/ mi-am reprimat/ foamea și setea/ din sine induse/ sub forma a-toate/ prezenței…/ Isuse…”

Poetul Dumitru Găleșteanu e un nume care se înscrie, fară complexe, în poezia modernă și supramodernă contemporană.

Dumitru Găleșteanu intră și el în zona hiperboleană a discursului aporetic, fie dinspre filozofia științelor ( Hegel, Heidegger, Einstein etc. ), fie dinspre aceea a presocraticilor ( Heraclit din Efes, Parmenide etc. ), ca la Nichita, într-o încercare prometeică, de soeginte eminesciană de a capta și defășura principiul muzică, simfonic, al Creației, al Genezei, precum și elementele infinitezimale care contribuie la edificarea cosmogonică a auniversului ceresc și subceresc , a codului său misterios : „… Din nevoia unei gândiri libere,/ mi-am reprimat/ foamea și setea/ din sine induse/ sub forma a-toate/ prezenței…/ Isuse…”

Poetul Dumitru Găleșteanu e un nume care se înscrie, fară complexe, în poezia modernă și supramodernă contemporană.

M.N. Rusu