în România, Berthelot a devenit şi a rămas un erou de prim rang. A trăit alături de poporul român agonia înfrângerii dezastruoase, dar şi entuziasmul victoriei şi al făuririi României Mari. Simbolizând susţinerea Franţei în acele timpuri de grea cumpănă, a devenit centrul adulaţiei multora, un adevărat cult – ţăranii simpli aşază portretul lui „Taica Berthelot” alături de sfintele icoane, numele său este pomenit în cântece de luptă. A fost numit cetăţean de onoare al României şi a fost recompensat primind o mică proprietate în România. Şi Berthelot a răspuns acestei aprecieri venite din partea românilor. A susţinut cu înflăcărare cauza României în faţa prietenilor sau inamicilor acesteia, într-atât încât, la un moment dat, s-a spus despre el că „este mai român decât românii”. Până la moartea sa, Berthelot a rămas în strânse legături cu ţara sa adoptivă, pe care o numea „a doua patrie”, călătorind des aici şi promovând cooperarea şi schimburile comerciale ale acesteia cu Franţa. După moarte, în 1931, Berthelot a lăsat prin testament proprietatea sa din Transilvania Academiei Române, pentru a educa în spirit francez tinerii ofiţeri români. Chiar şi în ziua de azi, în România, amintirea lui Berthelot este vie, fiind rememorat cu un apelativ pe care numai foarte puţini străini au avut cinstea să-l poarte: „un bun român”. (Glenn E. Torrey)