Craii si mortii este un roman vindecator, cum marturiseste insusi Dan Stanca, scris cu speranta in forta eliberatoare a cuvintului. Dupa cum cei trei crai taumaturgi, veniti de la Rasarit, au reusit sa infaptuiasca miracolul promis, si „scriitorasul” Horia Stanciu va spune o poveste uluitoare, cu ramificatii ezoterice, la sfirsitul careia va iesi din scena, tot miraculos, rupind lanturile unui trecut ignobil. Toti – Diana, muza cruda, frizind sociopatia, cei trei crai de timpuri noi: Pasadia, Pirgu, Pantazi..., tot trecutul – vor ramine sub domnia efemerului, iar el, sub mantia cavalerilor de Malta, va disparea fara sa i se mai dea vreodata de urma.

„Scrisul lui Dan Stanca e act implacabil de supunere la o constringere interioara, un chin secret ce tine de o obscura predestinare de gena. De aceea talentul nu-i vine dintr-o virtuozitate capatata prin exercitiu, nici dintr-o ambitie docta hranita de visari adinci: talentul ii vine din coercitia rasei pe care o poarta in vine, rasa unui scriitor pe care il damnam in viata, ca sa ne laudam cu el dupa moarte. Pina atunci insa, alura distrasa a acestui inadaptat cronic ii va confirma destinul precar: linie stearsa care isi va atinge apoteoza mai tirziu, cind biografia se va inchide.” (Sorin Lavric)